P.Cory
Administrator emerit
 Din: Lugoj/Arad
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 756
|
|
Ancheta paginii: Iisus Hristos sau Isus Cristos? Sa acceptam realitatea limbii romane contemporane Sambata 18 Iunie 2005
In pagina "Lumea crestina" din 28 mai 2005 am publicat punctul de vedere al istoricului Gabriel Catalan, care sustine ca grafia "Isus Cristos" este corecta intrucat limba romana, fiind de origine romanica, nu trebuie sa urmeze traditia slava a preluarii foneticii grecesti, ci legile lingvistice de evolutie a cuvintelor de provenienta latina. In pagina noastra de sambata, 4 iunie 2005, bizantinologul Petre Guran (care traieste in SUA) sustine un punct de vedere diametral opus celui afirmat de istoricul Gabriel Catalan, polemizand cu exagerarile latiniste din istoria limbii romane: "Iisus se scrie in limba romana cu doua vocale initiale ca urmare a transliterarii sonoritatii primelor doua vocale din ortografia greceasca a acestui nume". In disputa intervine cu promptitudine tanarul carturar Cristian Badilita (rezident in Franta), care il contrazice pe Petre Guran in pagina "Lumea crestina" de sambata, 11 iunie 2005, cu argumente de bun-simt din domeniul lingvisticii: romana este o limba fonetica, deci "cuvintele trebuie scrise asa cum se pronunta". In plus, "nu exista doua ortografii romanesti, una civila si alta religioasa: pronuntam Isus cu un singur "i", e foarte normal deci sa scriem cu un singur "i". Interventia lui Tiberiu Teodorescu, pe care o publicam azi, aduce o perspectiva cu totul noua asupra problemei: daca apostolii au elenizat numele ebraic "Iosua", transformandu-l in "Iesus", din ratiuni practice de propovaduire a Evangheliei intre greci, dupa acest model trebuie sa acceptam adaptarea grafiei numelui Mantuitorului in conformitate cu normele fonetice ale limbii romane contemporane: "Isus Cristos": "Pana acum participantii la dezbaterea despre corectitudinea grafiei "Isus Cristos", respectiv "Iisus Hristos" au omis un aspect interesant, si anume originea persoanei, implicit a numelui Mantuitorului. Dupa cum se stie, Isus nu a fost nici roman (adica latin) si nici grec, ci... evreu din Galileea. In perioada vietii Sale pamantesti Isus, la fel ca intregul popor in mijlocul caruia S-a nascut si a trait, vorbea limba aramaica (nu latina ori greaca - veche sau moderna). Astfel si numele Sau, nume cu profunde radacini in traditia ebraica, se scria si se pronunta, in conformitate cu limba poporului evreu din acea perioada, IOSUA. Si nu altfel! In ceea ce priveste a doua parte a numelui, Hristos (sau Cristos) este preluarea din limba greaca a... traducerii ebraicului "MASIAH", care inseamna "uns", respectiv "Mantuitor" in limbajul teologic. Adica "Mesia", mai pe romaneste. Trecerea de la "Iosua" (cum Il numeau contemporanii, incepand cu Fecioara Maria si terminand cu ultimul dintre vamesi, de exemplu), respectiv de la "Masiah" la "Iesus Hristos", a fost realizata de catre apostoli. Aceasta trecere nu a fost expresia lipsei de respect fata de Isus, caruia astfel I-au elenizat numele, ci s-a datorat nevoii de a raspunde problemelor legate de vestirea Evangheliei in randul paganilor (adica al neevreilor) vorbitori de limba greaca. Iar forma "Iisus Hristos" a aparut tot in limba greaca, fiind urmarea unei evolutii (pe cat de naturale pe atat de banale) a acelei limbi. Desi ma abtin sa fac vreo recomandare intr-un sens sau altul in ceea ce priveste corectitudinea vreuneia dintre cele doua variante aflate in dezbatere, nu pot sa nu ma intreb in mod absolut retoric: daca apostolii au considerat necesara adaptarea la realitatile de ordin lingvistic existente intre cei carora le propovaduiau Evanghelia, neezitand sa elenizeze numele Mantuitorului (si asta in ciuda importantei fundamentale pe care o avea numele in cultura ebraica, din care faceau parte atat Isus, cat si apostolii!), de ce clerul contemporan procedeaza altfel? Adica de ce respecta NU traditia, ci un simplu mod de a citi alfabetul grecesc, mod care a aparut cu mult dupa apostoli si chiar dupa fixarea traditiei Bisericii?! De ce nu se accepta realitatea limbii romane contemporane, urmand exemplul apostolilor intr-o problema practic similara? Altminteri nu pot decat sa admir marea deschidere spirituala a unor persoane care, in ciuda apartenentei lor la spatiul latinitatii, accepta fara ezitare chiar si aspectele deranjante pentru noi ale culturii grecesti contemporane, ale slavismului si panslavismului, carora nu ezita sa le acorde, in cel mai interesant mod cu putinta, statutul de (nici mai mult, nici mai putin!)... "traditie sacra". Continuand insa pe linia adoptata de dansii, am putea ajunge sa sacralizam orice, inclusiv ateismul materialist-dialectic ridicat la rangul de "dogma" de catre "apostolii" revolutiei bolsevice mondiale (spre exemplu). Sau poate ca aceasta problema, lingvistica la prima vedere, are de fapt radacini mult mai adanci, radacini care pornesc din definirea notiunii de "traditie", si care are astfel consecinte mult mai extinse decat dublarea (sau nu) a unei vocale. Pentru ca, sa nu uitam: nici in cazul ereziei ariene, la prima vedere, nu era vorba decat de folosirea (sau nu) a unei vocale in plus. Si tot de vocala "i" era vorba...
Un articol de Tiberiu Teodorescu
"Romania libera"
|
|