|
|
Sunt o cititoare „semi-accidentala� a forumului vostru, n-as fi intervenit la discutii probabil niciodata daca nu mi-ar fi atras atentia topicul de fata printr-o particularitate, care nu m-a lasat simplu spectator: definirea iubirii „adevarate� nu prin ceea ce e, ci mai ales prin ceea ce nu e. Fara indoiala ca e mai usor sa numim sau sa definim (in definitiv, cine isi propune asta? :P) prin excludere a ceea ce nu e. Sigur, iarna nu-i ca vara si iubirea adevarata nu e iubirea conditionata.
Curios si un pic frustrant pt mine ca cititor mi s-a parut ca s-a alunecat destul de facil de la „iubirea (ne)conditionata� la sexul in si in afara casatoriei, subiect interesant de altfel si acesta, numai ca... nu e un pic pacat ca s-a lasat undeva in urma cel de fond? Inteleg ca e spinoasa tare problema sexualitatii, si, daca tot m-am apucat sa intervin, foarte pe scurt si macar din fair play, am sa-mi spun si eu parerea. Am citit si articolul recomandat de Raimi.
Intre altele, mi-e greu sa asimilez o nuanta. Uite ca dau citat ca sa nu spun prostii:
„O pot atesta mulţi: chiar şi cea mai simplă manifestare a afecţiunii noastre - o privire, o atingere sau un sărut delicat - aduce mai multă bucurie şi împlinire decât cea mai intensă "partidă" ilicită de sex. De ce? Pentru că manifestarea este adevărată, are acoperire în sentimentele şi stadiul relaţiei, este reală, onestă. Nu caută să obţină ceva. ÃŽn schimb caută să dea şi să afirme ceva. Nu este spre propria satisfacţie, ci este un act de dragul celuilalt.â€Â?
Bun, perfect de acord, cum as putea sa nu fiu? In conditiile in care comparatia se face intre manifestarea AFECTIUNII noastre si o partida ILICITA de SEX. Un fel de... mai bine tanar, frumos, destept si bogat, decat batran, urat, prost si sarac, sau hai sa comparam vaca noastra grasa si laptoasa cu care imi hranesc familia cu vacuta Milka.
Apoi: „Unele cupluri consideră că se iubesc atât de mult, încât se pot uni sexual. De fapt se păcălesc pe ei înşişi, şi nu este vorba de un act de iubire, ci de unul de folosire.â€Â?
De ce obligatoriu de folosire? De ce in cazul asta nu mai e vorba de daruire si afirmare? Iubirea perechii tale, alese sau daruite tie de Dumnezeu, a face dragoste este un cadou reciproc! Iubirea intr-un cuplu insemna pe langa chemarea, unirea in acelasi suflet si contopirea intr-un singur trup. Nu e numai o lege a firii, nu poate fi judecata ca o „placere fizica si emotionala� exclusiv a noastra, decat poate daca a darui si a te darui sunt vazute ca nevoi egoiste. Ce stiu eu?? Daca ofer o cina calda unui cersetor pot afirma ca iubesc? Ca in marea mea daruire si iubire pentru semenul meu, iata, ofer din putinul meu bla bla ceea ce omul acela are nevoie la un moment dat? E simplu sa vorbim despre iubire, mai ales prin ceea ce nu e, tocmai de-aia afirm si eu ca in putine cazuri gestul respectiv ar fi CHIAR iubire. Am vazut oameni daruind macinati de nevroze profunde, daruind se achitau de ei insisi, nici macar nu vorbesc de cei care asteapta rasplata inzecita, ci pur si simplu isi hraneau propriile angoase. De multe ori daruim ca sa ne putem accepta mai usor pe noi insine. Pai asta nu e iubire!
Dar daca daruiesc si ma daruiesc omului iubit TRUP SI SUFLET, stiind ca asta il implineste in aceeasi masura in care ma implineste si pe mine, asta e nevoie, placere fizica si emotionala exclusiv a mea? Tocmai pentru ca e vorba de partenerul meu, de perechea mea, de omul iubit, a darui, a te darui si a te bucura de ce iti ofera celalalt nu mai pot fi decat impartasiri reciproce! Este comunicare! Impartasire, dar, bucurie, implinire, aproape intregire!
Ne lipseste absolutul persoanei noastre si ne intregim in Dumnezeu si semenul nostru, iar iubirea, in toate aspectele ei, pentru partenerul meu de viata este si dat de la Dumnezeu, si una din modalitatile mele de a-I multumi. Este si cauza, si cale, si implinire. Este o iesire din sine, din eul posesiv. Acest lucru inseamna „folosirea celuilat�? Sunt convinsa ca in diferite acceptiuni chiar asta poate insemna, dar va doresc implinirea prin iubire, sub toate aspectele ei, in fata careia mentalul ramane fara cuvinte, conceptele se dilueaza, definitiile se cocoseaza, mastile culturale cad, iar mirarea dintai va pune in contact direct cu Dumnezeu.
„va invit ca in continuarea vietii dvs:
sa radeti, pentru ca rasul este muzica sufletului,
sa va jucati... este secretul tineretii,
sa cititi... este fantana intelepciunii,
sa ganditi... este izvorul puterii,
sa fiti calmi... este calea spre fericire,
sa fiti buni... este calea succesului
si... SA IUBITI!
ESTE RATIUNEA DE A TRAI�
|
|
chipul acesta
Hai sa dau eu un posibil raspuns,poate nu cel mai potrivit,sau sa zic cel mai cu efect dar macar am incercat...si atunci ii zici acelei persoane "daca nu te culci cu mine ma iubesti cu adevarat"