|
|
Am revenit mai repede decât banuiam fi posibil.
Asadar pe un fond profan, rebel fata de biserica, aceasta s-a multumit cu formalismul, ori atacând violent miscarile Evanghelice fara sa-i analizeze în fapt sucesul de care se bucura,, chiar daca s-a constientizat, Conciliu Vatican II si pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea, au reusit cât de cât, cu mare greutate, oferi o imagine favorbaila, insa nu de profunzime, masele aduante la festivitati erau si ramas vulnerabile, pentru ca; s-a omis o realitate de care nu s-a vrut tine cont. In fapt miscarile Evanghelice in afara rolului lor de catecheza, stabilizare solida în Evanghelie, nu ofera si dupa cum se pare nici alt rol nu îl au ingaduit de la Dumnezeu. Ba mai mult, aceste miscari ofera un raspuns de moment profanului, desacralizatului, care în mod natural, dupa terminarea acestei scoli evanghelice ar trebui întoarce la Biserica Mama, aprofunda si întelge ritualul, fara de care sufletul nu va fi multumit. Unde din pacate constatam ca acest fenomen se lasa asteptat.
Daca vom analiza raspunsurile participantilor la liturghie, eurasie vom avea surprize foarte mari, de care nu se doreste tine cont. Majoritatea vor raspunde ca pentru santate si mearga bine, vin al biserica ori ca as este traditia din mosi-stramosi. Este o rusine pentru civilizatia crestina ca dupa 2000 de ani, in care s-a aduant comoara nestemata pentru suflet, peste 80% sa nu cunoasca Biblia! Este o rusine, o drama de proporti si as cum spune si Sf Ap Pavel, sa luam aminte de la pagâni, adica musulmani. Pe acest fond este normal ca marea masa a crestinilor sa ajunga neputincioasa spiritual, care ajuta considerabil fortele dusmane biserici.
Fenomenul la care am asistat de curând prin mila Domnului, multimile aduante la Roma, eu îl consider un semn de mare importanta pe care biserica trebuie sa îl analizeze si raspunda în Duhul Sfânt ci nu în cel al intelpciuni lumesti, fie si academice. Exista o bariera din otel din pacate, care în multe cazuri nu da voie Duhului Sfânt manifesta, air timpurile pe care le traim nu sutn favorabile, impun insusi biserici anumite adaptari a teologiei , care as cum observam au si urmari dintre cele mai nefaste. Continui sa cred ca este un moment propice pentru biserica pentru as expune fara teama dogma, Evanghelia, insista conservator, aplica strategi locale de forta si fara teama, în a ameliora starea de fata, inc are masele sunt confuze. daca acest moment se va pierde, ma tem ca nu vom mai sti face istorie, unde B.C a scris cu litere de aur istorie, are resurse, poate si trebuie sufleca mânicile cu curaj.
Avem exemplu Americi Latine, unde observam ca nu a functionat adaptarea teologiei crestine, decât formal, rezultatul este deasemeni dramtatic. Identic s-a petrecut si continua în U.E,urmând adapta si mai radical teologia. De asta data trebuie a se tine cont; fondul nu mai este profan ci rebel pâna în maduva oaselor, pe care mass- media îl joaca discretionar, nu tocmai favorabil biserici, dimpotriva!
Cele expuse mai sus în mare, nu sunt o pledoarie în adaptarea B.C la miscarile Evanghelice ci si a lua ce este bun, as cum observam ca si procedeaza în unele locuri din lume B.C. Se numeste ecumenism, desi nu cred ca acesta va fi rezolvarea, dimpotriva trebuie temerat acest spirit. Sigur B.C si BO pot lesne fuziona, uni, insa cred ca nu este înca timpul pentru o astfel de unitate instutionala ci mai degraba aprofundarea chestiunilor cu care se confrutna Biserica, unind fortele doar in directiile de interes comun. Pentru ca; vremurile sunt de as natura încât indivizi fie si cei aflati într-o confesiune, sunt foarte dezbinati sufleteste, spiritual, intelctual mai ales, le lipseste unitatea , care este formala, fortata în cele mai multe cazuri. Acestei devastari de proporti Dumnezeu a gasit cu cale sa dea hrana fiecaruia dupa cum o poate asimila, pentru ca important ce este? Mesajul Evangheliei, al Biserici, acesta trebuie sa fie repus în sufletele maselor dezorinetate, insa cum sa o facem si, nu cu orce pret.
Avem diferenta dintr-e SUA si U.E pe acest fond, unde trebuie acepta o realitate nu tocmai favorbaila europenilor, biserici secualrizate putem spune. Abia dupa ce am oferit mesajul, baza putem pune in discutie ritualul, profunzimea sa, pe care sa fim seriosi foarte putini la numar îl mai si întelg în profunzime (teoretic da, toti stiu al expune, ba mai mult si academic), câti oare în frunte cu preoti se mai transfigureaza dupa o împartasanie?
Eu tind sa cred ca, majoritatea celor care azi sunt în diferite miscari evanghelice, inclusiv secte au fost pregatiti in subconstient a se reântoarce la Biserica Mama, care trebuie sa constientizeze cât mai urgent momentul pe care Duhul Sfânt la prelucrat în lume. Fara insa a grabi lucruile, nici insita uman ci doar în Duhul Sfânt, pentru ca aceasta sa devina realitate este imperios necesar ca sa se demareze autentice reforme, nu cele impuse de societatea desacralizata, care ne scot pe toti din sarite.
Inchei cu îndemnul a analiza tezele Papei Bendeikt, vedea incotro pastoreste turma si, incerca aplica socio-politic , local. Pentru ca trebuie sa va spun, nici în pontificatul Papei Ioan Paul alII-lea, local nu s-a aplicat tezele, pentru ca altfel nu se ajungea aici. Se cere autonomie, este buna pâna la un punct, insa o autonomie în care un teolog devine în exces liberal, ori patruns de patimi pe care mai si indrazneste provadui, este deja prea mult. Si mai este o problema: Partidele politice de orientare crestina au tradat biserica, inclusiv PPCD din Ro, in acestea trebuie face presiuni, refuza sutine elctoral. In acest domeniu este nevoie de academici, intelctuali de forta, insa si crestini autentici, iubitoriai bserici. Partidele trebuie sa aibe teama de biserica, mai nou pe un fond de rebeliune este normal sa nu mai tina cont, poate ca nu la voia întamplari Papa Bendeikt spunea ieri; "politicul trebuie tine seama de sacru, biserica" Dar pentru a recâstiga acest teren este nevoie de munca si devotament pentru Hristos Domnul!
Când Papa Benedikt a facut trimitere la "dictatura relativismului" o alta teza care trebuie dezbatuta si suflect mânicile la treaba, nu stiu câti au si întels unde bate. Eu cred ca inesenta problemei care începe din pacate cu fatidicul 1789 pâna în 1968, începutul sfârsitului pentru spiritualitate autentica. Eu cred ca este foarte usor a combate, demonstra marea minciuna, care a avut rolul secatui sufletul, demonstrat stiintific, ca tot de creditna si stiinta vorbim. Nu vreau sa ma laud, insa am o arhiva strânsa in acest sens, a demonstra radacina problemei. Dar mai ales demonstra ca stiitna si credinta pot convietui, creea minunati, fara a se ajunge la conflict. Siaci numa refer la renastere, cultura, clasica ci exact la vremurile noastre. Toate acestea le-am scris într-o carte în liniste, pe care nu le pot divulga pentru moment, este normal sa fie as, dar mai ales îmi este greu sa expun pe un forum, pierde o ziîntreaga pentru o pagina A4. Motiv pentru care cer scuze celor care vor constata greseli. Nadajuduiesc ca ideia sa fie inteleasa ci nu literatura, nu litaratura vreau sa fac într-un spatiu in care se dezbat idei!
Doamne ajuta!
O.M.
_______________________________________
http://europacrestina.zweipage.de/
|
|
dar descoperirea i se atribuie pe buna dreptate cu toate ca exista cateva referiri dar imprecise la Sf Augustin si daca vrei chiar la Sf Pavel : "Nu fac binele pa care il doresc ci raul pe care nu il doresc".